Oprește sforaitul!

Tratamentul iniţial se adresează factorilor de risc subiacenţi. Factorii de risc modificabili sunt obezitatea, utilizarea alcoolui şi sedativelor, controlul slab al bolilor cronice. Scaderea ponderală este un element important in tratamentul pentru apneea de somn , dar este extrem de dificilă pentru majoritatea persoanelor, in mod special a celor dinamici sau somnilenţi.

Corecţia chirurgicală a obstrucţiei căilor aeriene superioare produsă de amigdale hipertrofiate sau polipi nazali ar trebui luată în considerare; o altă opţiune este rezolvarea chirurgicală a  macroglosiei şi a microgranulaţiei. Scopul tratamentului în apneea de somn este reducerea numărului episoadelor hipoxice şi a fragmentării somnului; tratamentul este individualizat după gradul disfuncţiei şi după pacient. Vindecarea se defineşte ca dispariţia simptomelor, cu reducerea AHI sub un prag de 10/h(de obicei). Nivelurile moderate şi severe de somnolenţă sunt predictori ai succesului terapeutic.

CPAP

CPAP: presiunea continuă conţinută pe masca nazală este tratamentul de elecţie la majoritatea pacienţilor care acuză somnolenţa; este discutabilă aplicarea la cei care nu acuză acest simptom. CPAP îmunătăţeşte permeabilitatea prin  prin aplicarea unei presiuni pozitive în căile aeriene suscesibile la colaps. Presiunile efective variază între 3 şi 15 cm H₂O. Severitatea bolii nu se corelează cu necesarul presorial. Dacă nu se observă nici o ameliorare clinică presiunea se poate titra  prin polisomnografia repetată. Indiferent de valoarea AHI, CPAP poate ameliora şi afectarea neurocongenitivă şi presiunea sanguină. Dacă se suprimă CPAP, simptomele reapar în câteva zile, cu toate ca pauzele scurte pentru tratarea unor afecţiuni acute sunt în general bine tolerate. Durata terapiei este nedefinită.

Nereuşita CPAP-ului nayal se datorează deobicei necomplianţei pacientului. Efectele adverse sunt uscăciunea nazofaringelui, care poate fi uşurată în unele situaţii prin folosirea aerului cald umidificat şi disconfortul produs de o mască nepotrivită.

Presiunea pozitivă continua poate fi crescută prin asistarea inspiraţiei (presiune pozitivă variabilă) la pacienţii cu sindromul de obezitate-hipoventilaţie.

Dispozitive orale

Dispozitivele orale sunt concepute pentru menţinerea mandibulei în prognatism sau cel puţin, pentru prevenirea căderii acesteia posterior în timpul somnului. Unele sunt de asemenea concepute pentru a menţine limba în poziţia anterioară. Utilizarea acestor dispozitive prinde teren atât pentru tratamentul sforăitului, cât şi al apneei în somn. Cpmparaţiile cu utilizarea CPAP  sunt limitate şi încă nu au fost stabilite indicaţiile specifice şi raportul cost-eficienţă pentru aceste proteze.

Chirurgia

Tratamentul chirurgical este reyervat pacienţilor refractari la terapiile noninvazive. Uvulo-palato-faringoplastia (UPPP) este procedeul cel mai des utizat. Presupune retezare unui fragment de ţesut submucos de la nivelul arcului palatoglos până la plicile aritenoepiglotice, incluzând rezecţia amigdalitelor, pentru a largi calea aeriană. Rezultatele analogice folosirii CPAP au fost demonstrate într-un singur în care CPAP a fost utilizată ca o punte către chirurgie, dar cele două intervenţii nu au fost comparate în mod direct. Pacienţii suferinzi de obezitate morbidă sau care prezintă o îngustare anatomică a căilor aeriene pot să nu se amelioreze după uvulo-palato-faringoplastie. Mai frecvent, apneea de somn nu se mai recuneaste în urma ovulo-palato-faringoplastiei, prin absenţa sforăitului. Aceste obstrucţii silenţioase pot fi la fel de severe ca episoadele de apnee dinaintea intervenţiei chirurgicale.

Procedurile chirurgicale auxiliare includ glosectomia mediană şi avansare mandibulo-maxilară. A doua procedură urmează nereuşitei uvulo-palato-faringoplastiei. Nu există studii la pacienţii neselectaţi ale acestei proceduri în centrele chirurgicale.

Traheostomia este manevra terapeutică cea mai eficientă pentru apneea obstructivă , dar este o indicţie de ultimă linie. Aceasta şuntează nivelul obstrucţiei în timpul somnului. Se indică la pacienţi cu apnee de somn obstructivă severă  şi/sau hipoapnee de somn obstructivă (de exemplu, cordul pulmonar). Poate dura un an sau mai mult până la vindecarea stomei.

Uvuloplastia asistată laser a fost promovată ca tratament în sforăitul intens, împreună cu ablaţia prin radiofrecvenţă. Produce o reducere de 70-80% a intensităţii sforăitului; cu toate acestea eficinţa scade după un an. Sindromul apneei în somn trebuie luat în considerare în aceste afecţiuni, pentru a nu întârzia tratamentul adecvat.

Tratamente auxiliare

Tratamentele auxiliare sunt folosite frecvent, dar nu si-au dovedit rolul de primă linie.

O₂ poate produce acidoză respiratorie şi cefalee matinală la anumiţi pacienţi şi este imposibil de prezis cine va răspunde în mod faforabil.

Până în prezent au fost utilizate mai multe ca stimulente ale vintilaţiei (de exemplu, antidepresive tricilice, teofilină), însă acestea nu pot fi indicate de rutină din cauza eficacităţii limitate sau a indicelui terapeutic scăzut.

Dispozitivele dilatatorii nazale şi sparyurile pentru sforăit vândute fără prescripţie medicală nu au dovedit nici un beneficiu.

Educaţia pacientului

Pacientul şi familia informată sun capabili să  facă faţă la strategia de tratament, inclusiv la traheostomia efectuată la cei refractari la alte terapii. Grupurile de sprijin sun eficiente prin oferirea informaţiilor şi suportului cu privire la tratamentul oportun şi eficient.