Oprește sforaitul!

Apneea de somn centrală este o tulburare în care respirația  / caile respiratorii sunt blocate în timpul somnului. Apneea de somn centrală se produce deoarece creierul nu trimite semnale corespunzătore mușchilor ce controlează respirația ( spre deosebire de apneea obstructiva în care persoana nu poate respira în mod normal, din cauza  obstrucției cailor respiratorii superioare). Cu alte cuvinte apneea în somn de tip central este un grup heterogen de afecţiuni caracterizate prin modificări ale controlului nervos respirator sau abilitaţii săyute de a respira, fără obstrucţia căilor aeriene; majoritatea acestor afecţiuni modificari asimptomatice ale modelului respiraţiei in timpul somnului.

Apneea de somn centrală este o afecțiune rară, reprezentând mai puțin de 5% din cazurile de apnee în somn.

Pacienţii cu apnee în somn de tip central (ASC) se împart în două categorii.
- Un grup prezintă hipercapnie cu hipopnee sau o capacitate scăzută de a respira. Cauzele sunt leziunile la nivel nervos central, cum sunt infarctele trunchiului cerebral, encefalită şi malformaţia Arnold-Chiari; boli neuro-musculare, cum este distrofia musculară, scleroza laterală amiotrofică şi sindromul post-poliomielită; defecte ale peretelui toracic, mai ales cifoscolioză.
- Celălat grup de pacienţi se prezintă cu normocapnie sau hipocapnie, hiperpnee, dar cu apnee indusă de somn şi respiraţie periodică. Repiraţia Cheyne-Strokes este un model discret al acestei forme de ampnee de somn centrală, a cărei cauyă presupusă este o încetinire a circulţiei la nivel cerebral, care produce, în schimb, o recunoaştere tardiva a acidozei/hipoxiei (producând hiperpnee) şi a alcalozei/hipocapniei (producând apnee) de către centrii respiratori. Cauzele includ insuficienţa cardiacă, altitudinea înaltă, durerea şi anxietatea.

Apneea de somn centrală este de cele mai multe ori asimptomatică şi este depistată de îngrijitori sau parteneri, care observă pauzele respiratorii lungi, respiraţiile superficiale sau somnul neliniştit. Pacienţii cu forme hipercardiace pot prezenta somnolenţă diurnă, letargie şi cefalee matinală.

Această formă de apnee poate să apară ca urmare a unor condiții, cum ar fi insuficiența cardică sau accident vascular cerebral.

Diagnostic şi examinări

Diagnosticul se suspicionează pe baza anamnezei şi se confirmă prin polisomnografie . Cu toate acestea, această investigaţie poate fi lipsită de utilitate daca apneea de somn centrala nu produce  simptome sau dacă este în relaţie clară cu o altă afecţiune identificabilă. Examinările suplimentare includ imagistica sistemului nervos central pentru depistarea unor cauze de la acest nivel.

Tratament

În general, tratarea apneei de somn centrală este adesea mai dificilă decât tratarea apneei de somn obstructivă, tratamentul variază în funcție de sindromul precizat la polisomnografie.

Tratamentul pentru sindromul de apnee de somn centrală implică ajutorul unui dispozitiv care să ajute la respirație folosind oxigen suplimentar.

Tratamentul primar are în vedere corectarea afecţiunii primare şi evitarea medicamentaţii sedative.  Tratamentul secundar se face prin suplimentarea O₂ sau, la pacienţii cu apneea de somn centrală hipercapnică, folosirea presiunii nonincazive continue sau variabile. Acetazolamida si-a demonstrat eficienţa în tratamentul apneei de somn centrale produsă de altitudinea înaltă. Electrostimularea nervului frenic este o optiune la copii mai mici de 2 ani cu apnee de somn centrală congenitală.