Oprește sforaitul!

Apneea obstructivă de somn (OSA) mai este cunoscută ca și sindromul de apnee-hipopnee – este o tulburare de somn care implica diminuarea semnificativă sau incetarea fluxului de aer inspirat. Acesta este cel mai frecvent tip de tulburare a somnului și se caracterizează prin episoade recurente de blocaj al căilor respiratorii în timpul somnului.

Apneea obstructivă este asociată cu somnolența excesivă in timpul zilei. În ciuda faptului că este o boală foarte comună, apneea obstructivă este foarte rar diagnosticată de catre medici de familie, un procent de 80 % dintre prsonele bolnave de apnee nu sunt diagnosticate.

Apneea obstructivă poate sa creeze întreruperi ale respirației de sute de ori pe seară, întreruperi care durează de la câteva secunde pâna la 2 minute. Persoanele cu o formă severă de apnee suferă adesea și de oscilații mari ale batăilor inimii, scăderea sturației de oxigen și sforăit.

De cele mai multe ori persoane care suferă de apnee-hipopnee de aceste episoade din timpul nopții. Adesea, martorii perioadelor de apnee sunt membrii familiei.

Simptomele apneei obstructive

• Persoana care suferă de apnee obstructivă, de obicei, începe un sforăit puternic imediat dupa ce adoarme. Adesea sforăitul devine tot mai puternic. Sforăitul este apoi întrerupt pentru o perioada de timp (mai scurtă sau mai lungă) de tăcere, în care nu există nici o respirație. Acesta este urmată de un sforăit tare si o răsuflare. Acest model se repetă pe parcursul somnului.
• Persoana se trezește neodihnită dimineața, resimte somnolență pe parcursul zilei.
• Alte simptome şi semne pot include: sufocarea, gasping-ul si dificultatea de a se mentine treji in timpul zilei.

Persoanele cu apnee în somn pot fi:

• Morocănoși, nerăbdători, irascibili si iritabili.
• Uituci.
• Pot adormi în timpul lucrului, în timp ce citesc o carte sau se uită la televizor.
• Somnolenți în timp ce conduc.
• Cu dureri de cap.

Probleme ce pot să apară în aceste condiții:

• Depresie, care se accentuează cu timpul.
• Comportament hiperactiv, în special la copii.
• Umflarea picioarelor (dacă apneea este severă).

Cauze

Toți mușchii din corp devin mai relaxați în timpul somnului. Aceasta include și mușchii care ajută la menținerea căilor respiratorii deschise care permit aerului să circule în plămâni.

Sforăitul la persoanele ce suferă de apnee este cuzat de aerul care încearcă să patrundă prin căile respiratorii îngustate  sau blocate. Cu toate acestea, nu toți care sforăie suferă de apnee în somn.

Alți factori care pot crește, de asemene,  riscul  de apnee:

• Obezitatea
• Un maxilar inferior, care este scurt, în comparație cu maxilarul superior.
• Anumite forme ale palatului sau a căilor respiratorii, care provoacă restrângerea sau restricția căilor respiratorii.
• Amigdale mari.
• Dimensiune mare la gât (femei: 16 cm sau mai mare, bărbați: 17 cm sau mai mare ).
• Un istoric în familie de apnee în somn.
• Alergii, obstrucție nazală cauzată de o deviație de sept sau probleme ale sinusurilor.
• Limbă mare, care poate cădea pe spate și bloca căile respiratorii.

Diagnostic

Diagnosticul se suspicionează la pacienţii care prezintă factori de risc identificabili şi / sau simptomatologie. Trebuie discutat atât cu pacientul cât şi cu partenerul său. Diagnosticul diferenţial al somnolenţei diurne este bogat şi include reducerea cantitativă sau calitativă a duratei somnului din cauza unei igiene de somn  necorespunzătoare; naroclepsie; sedarea sau aterarea statusului mintal pe fond medicamentos; boli cronice cardiovasculare, respiratorii sau metabolice, împreuna cu tratamentele lor aferente(de exemplu, diuretice, insulină); depresie; abuz de alcool sau droguri; alte tulburări primare de somn(de exemplu: sindromul picioarelor neliniştite, tulburarea de mişcare periodică a membrelor). Trebuie investigat istoricul somnului la toţi pacienţii vârstnici; la cei cu simptome asteno-adinamice diurna şi somnolenţă; la indivzii obezi sau supraponderali; şi la pacienţii cu boli cronice ca hipertensiune (care poate fi produsă de apnee), insuficienţă cardiacă (poate fi cauzată sau cauza pentru apnee) şi atac vascular cerebral. Oricum majoritatea pacienţilor care prezintă  doar sforăit, fără alte simptome şi risc cardiovascular  nu necesită investigaţii suplimentare pentru apneea în somn de tip obstructiv.

Examenul fizic trebuie să precizeze o eventuală obstrucţie nazală, hipertrofie amigdaliană, semne de hipertensiune prost controlată şi măsurări ale circumferinţei cefei.

Diagnosticul este confirmat prin polisomnografie (vezi laboratoare de somnologie unde se efectuează polisomografie), care cuprinde măsurări continue ale efortului respirator prin pletismologie; determinarea fluxului aerian la nivelul nasului şi gurii prin senyori de debit; saturaţia O2 rin puls-oximetrie; arhitectura somnului prin EEG(pentru stările somnului), electromiografia bărbiei(pentru hipotonie), şi electro-oculograma pentru mişcările oculare rapide. De asemenea pacientul este monitorizat video. ECG este util pentru surpinderea unor eventuale aritmii care apar în episodul apneic. Alţi parametrii evaluaţi sunt activitatea musculară a membrelor(pentru a descoperii cauze nerspiratorii a trezirii din somn, cum sunt sindromul picioarelor neliniştite şi tulburarea de mişcare periodică a membrelor) şi poziţia corpului(apneea poate apărea doar în decubit dorsal).

Tot pentru diagnosticare se pot utiliza şi aparatele portabile care măsoară numai frecvenţa cardiacă, fluxul aerian nazal şi puls-oximetria. Cu toate că unele studii au demonstrat o colerale excelentă intre aceste tehnici de monitoriyare şi polisomnografie, rămân unele controverse în utilizarea lor de rutină, deorece tulburările de somn coexistente(ex. sindromul picioarelor neliniştite) rămân nediagnosticate.

Parametrul utiliyat in mod în mod uyual pentru a descrie tulburările riespiratorii în timpul somnului este indicele de apnee-hipoapnee (AHI) – numărul total de episoade de apnee şi hipoapnee în cursul somnului, împărţit la numărul orelor de somn.

Prognostic

Prognosticul este excelent cu un tratament adecvat. Cu toate acestea, apneea de somn obstructivă netratată, atât de comună prin subdiagnosticarea frecventă, poate da sechele pe termen lung, incluzând aici hipertensiune prost controlată  şi insuficienţă cardiacă. Efectele hipersomnolenţei, cum sunt pierdere slujbei şi disfuncţia sexuală, pot afecta familia în mod considerabil.

Probabil cel mai important este că somnolenţa diurnă excesivă reprezintă un factor de risc major pentru accidentări serioase şi deces prin accidente rutiere. Pacienţii cu acest simptom ar trebui de aceea avertizaţi asupra pericolului conducerii autovehiculelor şi angajării în anumite activităţi în timpul atacurilor de somn. În plus, stopul cardiac perioperator a fost atribuit apneei de somn obstructivă, probabil prin efectele anestezicelor după suprimarea ventilaţiei mecanice la aceşti pacienţi, care ar trebui să informeze anestezistul asupra diagnosticului de apnee înaintea unei intervenţii chirurgicale şi trebuie să se aştepte să primească oxigen cu presiune continuă (CPAP) în timpul spitalizării.